Losing my way

Zambi incet si se intoarse la tatal ei.Era mai disperat ca ea, dar asta era partea a doua.Se pare ca fratele ei, habar nu avea de toate astea, dar prefera sa ii dea un mesaj si nimic mai mult in acel moment.
Se rezema de perete, in timp ce tatal ei statea pe scaun.Isi musca buzele, reusind sa isi faca o micuta rana, dar nu ii pasa acum de asta.

Ideea era ca nu avea de gand sa se lalaie cu operatia, insa nici nu vroia sa se grabeasca. Stia ca cel mai bine era sa ramana calm si sa nu isi piarda rabdarea, avand in vedere ca o singura greseala putea fi fatala. Dupa aproape patru ore jumate, operatia lua sfarsit. Totul decursese absolut perfect, si starea mamei Keirei era stabila, asadar un asistent o duse la reanimare. Se parea ca lui Lukas ii reveni sarcina de a le da vestea rudelor, asa ca iesi si se duse in sala de asteptari, unde o vazu pe Keira impreuna cu tatal ei.
-S-a terminat operatia, este totul in regula. le spuse afisand un zambet slab.

-Multumim. spuse tatal ei, mergand spre reanimare.
Tanara ramase pe loc, privindu-l pe Lukas si zambind incet, fiind ceva mai linistita acum.
-Multumesc. sopti si il saruta pe obraz. Si imi pare rau ca a trebuit sa vii azi la lucru. continua.

Il opri pe tatal Keirei, tragandu-l usor inapoi.
-Inca nu e voie sa primeasca vizite. Maine cel devreme...ii spuse apoi o privi pe Keira si ii zambi. Nu, stai calma. Doar de-aia sunt medic.

-Ar trebui sa mergi acasa tata.. spuse tanara oftand incet.
Barbatul dadu afirmativ din cap, iar Keira isi intoarse privirea spre Lukas zambindu-i dulce.
-Cel mai bun medic. spuse.
Initial vru sa isi ia tatal la rost, dar se abtinu vazand cat de sifonat era acum.

Isi dadu ochii peste cap si rase incet.
-Oh vai, ma simt flatat. spuse zambindu-i si apoi adauga: Te duci acasa?

-Ar trebui, sa merg sa ma schimb.spuse zambind. Mai ramai? intreba curioasa.
Stia doar ca vroia sa mearga sa se schimbe, dupa habar nu avea ce va face, dar va gasi ceva de facut pana la urma, daca Lukas ramanea la spital.

-Mmm...nu mai raman, daca intervine ceva ma suna ei. spuse si scapa de halatul albastru, revenind in sala de asteptare.
-Mergem? o intreba uitandu-se aiurea in jurul sau.

-Da. spuse zambind.
Observa ca tatal ei plecase deja.Ciudat, ca nu bagase de seama mai repede acest lucru, dar ehh nu se putea intampla nimic rau.Pana la urma gaseau si ei ceva de facut, chiar daca jumatate din zi se dusese deja.